Legenda stilului pe care il practic azi, vorbesc de Kick Box in mod special e o legenda conservata în timp.

Demult, demult copil fiind am fost plin de energie ca toti copiii.Casa parinteasca e intr-un loc unde era tot timpul apa vara si gheata iarna.In fata casei aveam o balta in spatele gradinii o alta  balta si mai mare.De ce spun toate acestea? Pentru ca a avut un rol inportant in formarea mea.Am invatat sa inot de tanar in jurul varstei de 5-6 ani la Ocna Sugatag in apa sarata, avand un verisor acolo, unde imi petreceam vacantele de vara in grija matusii mele.

Au fost vremuri placute, inotam toata ziua dupa ce am invatat sa inot si in apa dulce, cutreierand apele lacurilor formate ca urmare a surparii minelor de sare de acolo.Cand eram in „Oregi” care avea o apa semiserata foarte curata cand in „Gabori” un lac cu apa dulce.

In timpul zilei jucam fotbal cu prietenii pe care i-am cunoscut cu timpul sau cu prietenii varului meu din zona.Daca nu jucam fotbal sau daca nu inotam faceam drumetii lungi pana la muntii Gutaiului si inapoi.De asemenea cutreieram padurea din Ocna Sugatag asa numitul „Kiraly kert” sau „Gradina regelui” cum o numeam noi, dupa ciuperci sau cirese salbatice.

Inotul de mic copil, vara, patinajul iarna mi-au format desi eram destul de subtirel un corp atletic, muschi puternici cu o viteza remarcabila.Mai tarziu desi nu am avut un antrenor in acest sens, avand la baza doar timpul mult petrecut in baltile din fata si spatele casii,  am participat la un concurs de inot la grupa mea de varsta la care am luat locul intai pe municipiul Satu Mare si pe urma si pe tara la o finala ce s-a organizat la Bucuresti.De asemenea am participat si la cateva concursuri de patinaj viteza unde de vreo trei ori am luat tot locurile I.Mai tarziu la un meci de finala intre scoli la fotbal am fost coptat de antrenorul de juniori de la echipa de fotbal „OLIMPIA” Satu Mare, vorbesc de perioada cand echipa mare era in liga „A”.Asfel am ajuns sa practic sportul in mod organizat fiind legitimat la OLIMPIA Satu Mare, juniori II.La scoala profesorul meu de educatie fizica si sport, Fulop un indragostit de regele sporturilor „atletismul” m-a inspirat prin exemplul personal (alerga zilnic si nu putin – cand l-am cunoscut din calculele dansului inconjurase deja pamantul de doua ori, daca punea cap la cap distantele parcurse prin antrenament), reusind sa ma convinga sa particip la concursurile interscolare de atletism unde am avut rezultate foarte bune.La fotbal n-am renuntat asa ca mergeam separat la antrenamentele de fotbal si separat le cele de atletism.Am mai practicat o perioada canotajul antrenamentele desfasurandu-se pe lacul „Pescarus” lac ce era langa casa noastra practic, asa ca imi era foarte convenabil.

Zona unde locuiam era o zona, deloc linistita, de mic copil ajungand la diferite conflicte.Nu odata conflictul a degenerat in bataie, unde corpul meu si anii de miscare zilnica m-au ajutat mereu sa ies invingator.Anii au trecut, si cu smecherii din zona cu care am avut confruntari,  am ajuns prieten, si chiar sa frecventez discotecile din oras si si localurile.Erau locuri unde intalneam deseori un anturaj pus pe scandal in care deseori am ajuns si actor principal de multe ori fara sa doresc acest lucru.Nu aveam de ales trebuia sa ma apar, dar pe strada nu primeaza bunele maniere asa ca apararea era de fapt regula cine loveste primul si si tare.Toate acestea se intamplau fara sa practic un sport care avea tangenta cu lupta corp la corp.

Timpul a mai trecut si am ajuns la Oradea unde am urmat atat liceul cat si facultatea.Desi am parasit anturajul de atunci din Satu Mare, fara sa dau nume bine cunoscute pe atunci in oras nu in mod deosebit pentru partile lor pozitive,  am avut parte totusi fara sa doresc, asa a adus hazardul, de mai multe confruntari cu baietii rai din cartierul „Josia”.Cat luptele se dadeau unu la unu nu imi faceam probleme deosebite, dar am trait la un moment dat o clipa care si azi dupa atatia ani mi-a ramas intiparit in minte.

Cand treceam podul mic de pe Cris, drum pe care-l parcurgeam zilnic, cantina unde mancam fiind la alt liceu, la capatul podului se adunasera smecherii din zona care cereau cate un leu de la fiecare trecator.Intr-o zi ne-am organizat, a venit o ruda a unui coleg de-al meu, boxer si cunoscut pe vremea aceea in Oradea si a intrebat cine i se alatura.Eu si un alt coleg ne-am alaturat si am intrat in grupul celor care treceau podul.Pe partea cealalta stateau 4 smecheri, adunatorii de taxa de trecere a podului, care au cam luat-o de la noi.Dupa scandal ne-am dus la cantina unde am servit masa, insa la intoarcere cand am ajuns la pod si am inceput trecerea, la un moment dat am auzit fluieraturi in spatele nostru.Ne faceam ca nu auzim si mergeam mai departe, am si trecut podul si am ajuns pe straduta din dreapta podului.Fluieraturile se inteteau si si textul „i-a stati putin baieti”, si ne-am trezit la un moment dat inconjurati de o gasca de 20 de insi, care aveau unii lanturi, altii pietre in mana.Erau de fapt amicii smecherilor batuti de noi, inainte de a merge sa luam masa, care si ei s-au organizat rapid.Pentru prima data mi-a trcut in minte in acele momente, ca s-au terminat momentele mele cand ieseam bine dintr-o confruntare, urma sa fiu, de fapt sa fim invinsi toti trei.

Ca „Dumnezeu” nu m-a parasit urma sa se adevereasca, trebuie sa recunosc ca ma gandeam deja ca voi ajunge in cel mai bun caz la spital.Seful gastii care ne-a inconjurat s-a cunoscut cu boxerul, spre norocul nostru, care i-a spus sec.Acum sunteti multi ne faceti dar sti bine ca pe urma ne vom mai intalni.Avea ceva renume prin oras din cate mi-am dat seama, pentru ca la semnul sefului gastii, toti au plecat si asa am scapat teferi din acest razboi inegal ce era cat pe aici sa inceapa.

A fost un moment din viata mea cand am revizuit partile mele negative si am inceput sa-mi dau seama ca un lucru negativ n-are cum sa nasca nimic pozitiv.Si totusi boxerul de al carui nume nici nu mi-l mai amintesc acum cand scriu aceste randuri, mi-a ramas intiparit in minte, cu cat calm si ce hotarat a vorbit, ce stapanire de sine avea.Sincer si mie mi-ar fi placut sa fiu ca si el.

Asa am ajuns pe urma sa caut un sport legat de lupta corp la corp.In acea perioada aveam posibilitatea sa aleg, boxul, judo, lupte libere s-au greco romane.Insa soarta a facut sa ajung sa practic un alt sport, pe vremea aceea practicandu-se in „ilegalitate”, neexistand asociatii s-au cluburi sportive. Colegul meu care s-a alaturat echipei de trei aparatori ai dreptatii, asa cum credeam noi pe vremea aceea, m-a dus pentru prima data intr-o sala unde se practica karate.Pe vremea aceea se practica pe ascuns si ulterior am aflat ca el era deja centura galbena.

Primele antrenamente pe care le-am facut au fost de Karate Shotokan un stil de non-contact dar care urma sa-mi marcheze viata sportiva.Recunosc ca la inceput nu ma antrenam chiar sistematic, am avut momente de pauza.Dar am avut norocul sa intalnesc niste antrenori exceptionali nu numai in ceea ce priveste nivelul tehnic ci si cel spiritual.L-as remarca aici pe Hanga Mihai un om de exceptie, asa cum trebuie sa fie un maestru adevarat, in artele martiale, care are tot respectul meu si in ziua de azi.

Ma reantorc putin in timp, eram clasa a VII- a cand am castigat la acea grupa de varsta concursul de inot la proba (liber) la finala de la Bucuresti unde ne-a dus Biro bacsi un antrenor de inot cunoscut satmarenilor, care a invatat multi tineri sa inoate.Pe mine nu m-a antrenat doar m-a selectat printr-un concurs pe care l-a organizat pe acea vreme la strandul din Satu Mare.

De ce m-am intors putin in timp? Pentru ca la acel concurs am cunoscut pe cineva, cu un an mai mare ca mine, el era clasa a VIII a, care de asemenea a castigat fiind si el selectat pentru finala de la Bucuresti, proba de inot pe spate.E vorba de Margineanu Dan.

Anii au trecut am terminat liceul si si facultatea la Oradea si m-am intors in Satu Mare, vorbim de anul 1984.Margineanu cu care m-am intalnit odata intr-unul din vacantele mele de vara, dupa anul I de facultate, mi-a marturisit ca practica si el karate la Bucuresti.La prima noastra intalnire in acea vacanta, dupa multi ani trecuti de la acel concurs de inot unde ne-am cunoscut, el era centura albastra iar eu centura galbena si ne-am si antrenat impreuna intr-o sala de langa fostul cinema „Popular”, sala obtinuta de Ghidut Ioan, care din pacate nu mai e printre noi.

In 1984 dupa terminarea facultatii ne-am reantalnit, Margineanu Dan terminase si el facultatea si era deja centura neagra 1DAN, el ajungand de fapt prima centura neagra din Satu Mare, fiind examinat de catre sensei Dan Stuparu 3 DAN pe vremea aceea.Ghidut in acea perioada era centura verde si dupa un timp in urma unor stagii organizate la Satu Mare a fost examinat de sensei Adi Popescu care i-a acordat centura maro.

Pe perioada liceului si a facultatii desii ma antrenam dar nu intodeauna constant, nu am dat examenele, venind acasa cu centura galbena.Pe urma mi-am dat examenele pana la centura maro cu cei doi sensei de pe acea perioada, vorbim de perioada comunismului, cunoscuta si ca perioada Ceausescu, cu sensei Adi Popescu si Dan Stuparu, cei doi deschizatori ai drumului karateului in Romania.

Multi ani am petrecut inca in sala si la stagii de pregatire in tara si in strainatate cu maestrii deosebiti, sensei Taigi Kase, Shirai, Ocsi, Iorga care la cei 52 de ani ai sai atunci m-a impresionat in mod deosebit. In anul 1988 am obtinut si eu centura neagra 1 DAN la un examen in fata lui Jensen Leslie fost vicecampion mondial de kumite, care era pe linia JKA adica Japan Karate Asociation.Deveneam astfel al doilea karateka din Satu Mare cu centura neagra 1 DAN. Diploma obtinuta, care mi-a fost ulterior trimisa din Japonia este valabila si azi oriunde pe mapamond.Am mai dat in anii care au urmat examenele de 2 respectiv 3 DAN dar in fata maestrilor din Romania acelei perioade.

Din 1984 pana in 1988, dupa terminarea facultatii, antrenamentele le-am condus impreuna cu Margineanu Dan care mi-a devenit antrenor.Eu tineam antrenamentele la incepatori si el la avansati formand astfel unul din cluburile de atunci ale Satmarului care au dat cativa antrenori de generatie noua.Mai erau inca doua cluburi unul condus de Ghidut de care am mai amintit si unul condus de Somesanu Teodor un fost ofiter.

In 1988 cand am devenit a doua centura neagra al judetului alaturi de Margineanu Dan, acesta mi-a marturisit intr-o seara ca va pleca definitiv din tara.Asta s-a si intamplat, momentan el fiind si traind in Germania.Conducerea clubului mi-a ramas mai departe mie, am fost antrenorul care a trecut clubul din ilegalitate in legalitate dupa revolutie.Astfel daca imediat dupa revolutie am lucrat ca si independent in scurt timp ne-am transformat in asociatie sportiva iar in 1994 in club sportiv.Asa s-a nascut Clubul Sportiv „Tigrul Alb” Satu Mare, clubul care a dat multi antrenori care au deja salile proprii azi.

Dar cum de am ajuns de la karate la kick box.

In 1990 imediat dupa revolutie am fost cautat si angajat in cadrul armatei romane unde am antrenat trupele speciale, timp de peste 12 ani.A fost si anul in care au inceput primele transformari sau treceri in legalitate, formarea legala a asociatiilor sportive si aparitia federatiilor de arte martiale.

Dupa 1990 desi eram practicant vechi si detinator al centurii negre 3 DAN nu aveam o diploma legala  pentru ca nu am absolvit nici un curs de instructor sau antrenor.Astfel ca acest curs l-am urmat la Bucuresti si momentan sunt antrenor categoria a II a in arte martiale.

La acest curs din Bucuresti, desi am luat parte cand eram inca student la Oradea la cateva stagii de KYOKUSINKAI conduse de sensei Furko Kalman si inainte cu multi ani si la antrenamente de Judo si Box, avea sa fie momentul cand mi-am dat seama cu adevarat ca stilul pe care l-am practicat atatia ani are lipsuri vizavi de o lupta reala.

La curs pe langa teorie zilnic aveam una, doua antrenamente in stiluri diferite (Karate, Wushu, Judo, Ju – Jitsu, Kyokushinkai, Kick Box, Thai Box, etc., conduse de maestrii romani din acea perioada.

In sparingurile de la antrenamente trebuie sa recunosc nu faceam fata celor care practicau stilurile de contact desi aveau mai putini ani efectivi de antrenamente decat mine. A fost momentul cand m-am decis ca voi schimba stilul.Un alt motiv care m-a determinat sa trec la alt stil a fost politica care se duce in karate, modul cum incepeau acordarea centurilor in functie de interese, n-spe federatii fiecare cu politica lor, cu campionii lor, desi stilul este acelasi.Nici pana in ziua de azi nu s-au schimbat lucrurile, dar timpul poate le va rezolva, dar nu stiu cand, dar e ceva in care n-as mai dori sa ma aprofundez . De mare ajutor in acest sens a fost pentru mine Sensei Boldea Mircea caruia ii multumesc.A fost omul care a deschis drumul Kick Boxului si Thai Boxului in Romania si l-am intalnit pentru prima data la cursul de antrenori din Bucuresti.

Astfel dupa 4 ani adica 1994, clubul care initial a fost un club de karate non contact (Shotokan) a devenit un club de full contact, punand in centrul atentiei lupta reala, practic primul club de kick box din Satu Mare.

Mi-au trebuit cativa ani pana mi-am modificat tehnicile inradacinate din karate si sa ajung sa simt tehnicile specifice kick boxului.Dar ma bucur ca am ales acest drum, drumul care te duce spre lupta reala.Sistemul de antrenament este cu totul si cu totul deosebit fata de sistemul de antrenament din stilurile de non-contact.Elevii nu alearga dupa centuri, intr-o lupta reala nimeni nu te va intreba ce centura ai.Dar sunt sigur ca pentru a face fata unei lupte reale trebuie sa te antrenezi in acest sistem.Cei care nu ma cred se pot pune la incercare indiferent de culoarea centurii, vorbesc de sistemele non-contact, in oricare din galele organizate, fiind un sistem deschis tuturor un sistem care nu cauta puncte imaginare ce trebuie obtinute, ci un sistem viu de lupta efectiva si reala pe KO desigur in cadrul unor reguli stabilite.Iar daca vorbim de luptele de strada acolo nu sunt deloc reguli, important e sa castigi, daca nu,  poti sa pierzi foarte, foarte mult.

Sistemele de full- contact te invata acest lucru si cred ceea ce spun ca si practicant a ambelor stiluri multa vreme.